Despre noi
Povestea satului Păiușeni
Satul Păiușeni
Păiușeniul e așezat în vestul județului Arad, la poalele Munților Zarandului, pe valea care îi poartă numele. Aparține de comuna Chisindia și se întinde printre culmi împădurite, dominate de Vârful Bustaceu (804 m) și Piatra Păcurarului (627 m).
Povestea satului începe undeva prin secolele XVI-XVII. Niște haiduci - numiți în documentele vremii Lotri Latrones - urmăriți de administrația ungară, au urcat sus, pe Valea Păiușului, și și-au găsit adăpost în pădurile de aici. Erau dintre aceia care luau de la bogați și dădeau la săraci, iar în jurul lor, încet-încet, s-a așezat lumea.
Satul s-a format de sus în jos: întâi casele pe dealuri, apoi, cu timpul, oamenii au coborât spre valea Păiușeniului. De aceea și astăzi vatra satului rămâne sus, pe deal - acolo s-a ridicat școala, acolo s-a ridicat biserica, acolo stă și vechea casă parohială. E locul care ne amintește de unde venim.
Composesoratul Localității Păiușeni
Composesoratul e una dintre cele mai vechi forme de proprietate comună din Transilvania - o moștenire a satului, nu a unui om. Pădurile, pășunile și fânețele nu aparțin nimănui în parte și aparțin tuturor deodată: membrilor composesoratului, care primesc drepturile prin naștere și le lasă mai departe, din tată în fiu, din mamă în fiică.
După ce regimul comunist a desființat composesoratele, Păiușeniul și-a recăpătat dreptul istoric în temeiul Legii nr. 1/2000 și al Legii nr. 247/2005, care au permis reînființarea formelor asociative tradiționale. Composesoratului Localității Păiușeni a fost reînființat în anul 2002, iar de atunci administrează pădurea și pășunea obștii în numele membrilor săi - cu respect pentru trecut, cu responsabilitate pentru prezent și cu grijă pentru ce va rămâne după noi.
Zece repere
Firul vremii
-
Secolele XVI-XVII · Întemeierea satului
Păiușeniul e atestat documentar în 1574. Satul se formează pe valea Păiușului, de sus în jos - întâi casele pe dealuri, apoi, cu timpul, oamenii coboară spre vale. Vatra veche rămâne sus, acolo unde se ridică mai târziu școala și biserica.
-
1755-1861 · Biserica satului
În 1755 Păiușeniul încă nu avea biserică proprie - era filie la Chisindia. După acest an se ridică o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Ignatie". În 1861 se sfințește o nouă biserică de lemn, cu hramul „Întâmpinarea Domnului".
-
1853 · Patenta imperială
Împăratul Franz Joseph emite patenta de segregare - legea care pune bazele composesoratelor urbariale. Foștii iobagi eliberați în urma Revoluției de la 1848 primesc cote-părți din pădurile și pășunile satului.
-
1898 · Legea XIX
Parlamentul Ungariei adoptă Legea XIX, care reglementează pentru prima dată gestiunea economică a pădurilor composesorale. Composesoratele sunt obligate să aibă statut, registru de membri și conducere aleasă.
-
1918 · Marea Unire
Transilvania se unește cu România. Pădurile și pășunile composesorale rămân în administrarea comunităților locale.
-
1923 · Codul silvic românesc
Codul silvic român din 1910 se extinde pe întreg teritoriul țării. Composesoratele transilvane se reorganizează conform noilor reglementări: statut nou, înregistrare la judecătorie, tabel actualizat al membrilor.
-
1948 · Desființarea
Regimul comunist desființează composesoratele. Prin naționalizare, pădurile Păiușeniului trec în proprietatea statului și sunt administrate timp de peste patru decenii de Romsilva. În pădurile din Chisindia și Păiușeni, grupul de rezistență anticomunistă al lui Cantemir Gligor luptă cu Securitatea.
-
2000 · Legea nr. 1/2000
După 52 de ani, Parlamentul României adoptă legea care permite reînființarea formelor asociative tradiționale. Composesoratele își pot recăpăta dreptul istoric.
-
2002 · Renașterea Composesoratului Păiușeni
În baza Legii nr. 1/2000, Composesoratul Localității Păiușeni este reînființat. Pădurea și pășunea satului revin în administrarea membrilor composesori - urmașii celor care le-au pierdut în 1948.
-
Astăzi · Rândul nostru
Suntem generația de după comunism. Purtăm mai departe ce am primit înapoi, cu responsabilitatea de a-l da mai bogat decât l-am moștenit.
Satul văzut de sus
„Cu drag pentru viitor.”